Veniți azi toți aceia trudiți și-mpovărați... !
Veniți la El și veți găsi odihnă... !
Opriți-vă din drumul pe care alergați,
Să ascultați Cuvântul Lui în tihnă...

Se vede-n chipul vostru că sunteți obosiți...
Se vede și în pasul fără vlagă...
Lăsați în praf rușinea chiar azi și îndrăzniți
Cu inima predată Lui întreagă... !

Ce scumpă slobozire găsi-veți în Hristos...
Căci Adevăru-nseamnă libertate... !
Și-n loc de fața sumbră e chipul luminos...
Ce dragoste în ochi... ! Ce bunătate... !

Se vor mira atâția și vor râvni și ei
Să simtă o așa de preț minune...
Când vor privi-n uimire ai ochilor scântei,
Cât ar dori deschis să-ți poată spune:

”Ce s-a-ntâmplat de-o vreme... ? Ce e cu viața ta... ?
Căci parcă nu ești omul de-altădată -
Când m-am uitat la tine, și fața-ți lumina
De-o bucurie sfânt’, adevărată...

Tu parcă ești un înger din slavă pe Pământ,
Căci semeni cu un înger foarte bine...
Cin’ te-a adus în lume... ? Aripa Cin’ ți-a frânt,
Că ai rămas în valea de suspine... ?

Cin’ ți-a sculptat un zâmbet așa de fericit,
Ce nu se pierde-n cea mai grea furtună... ?
Și Cine dorul slavei în piept ți l-a zidit
De-acea nepieritoare-n veci cunună... ?

Te rog, o, spune-mi Cine... căci vreau să-L întâlnesc,
Să gust din nepătrunsa Lui iubire...
Picioarele-I cu lacrimi să pot să le stropesc
Și să-L implor să-mi dea din fericire...

Cât am cerșit la lume... dar surdă ea a fost -
Strigam la ea... Strigam cu foc... ! Zadarnic...
Căci zbuciumarea toată nu a avut vreun rost.
Și am rămas c-un gust așa amarnic... ”


Și-atuncea i-ai răspunde cu drag, mai bucuros:
”Eu am primit odihna mult visată...
Și-Acel care mi-a dat-o este Isus Hristos,
Pe-a Golgotei colină-nsângerată! ! !”

Amin.