Să fie vorba ta sărată,
Balsam să fie glasul tău -
Căci vorba-n grabă aruncată
Atâta poate face rău...

Ca o săgeată otrăvită
Pătrunde, scutul de-i lăsat -
Să-ți fie vorba cântărită
Și pansament de alinat...

Mustrarea ta să fie sfântă –
Ea este bună... dar iubind -
Nu rupe trestia cea frântă...
Nu stinge mucul fumegând...

Când bârfele de zor se plimbă –
O patimă de-atâția scai... –
Cuvântul Domnului pe limbă
În orice vreme să îl ai... !

Și în a lumii gălăgie
Rămâi și-n glasul tău supus –
Atuncea vorba o să-ți fie
Ca vorba Domnului Isus... !

Amin.