Ai pus în ochii mei albastrul cerului...
Și mi-ai aprins în piept văpaia dorului
De piscul cel de dincolo de nori,
De veșnicia plină de splendori,
Spre care am tânjit de-atâtea ori...

Ai pus în viața mea lumina stelelor...
Ca să înving cu ea umbrirea beznelor –
Pe-acela obosit să îl îndrum
Pe-un drum curat, adevărat și bun,
În lumea fără țintă de acum...

Ai pus în gura mea puterea vorbelor...
Ca să alin cu ea amarul rănilor –
Să dau speranț-aceluia zdrobit
Și un curaj de luptă înnoit,
Gândind la Cel ce-ntâi a biruit... !

Și-n inimă mi-ai pus credința sfinților,
Ce zboară mai presus de coama munților...
Ce-i prinde și în mare-apoi îi mută...
În care nicio jertfă nu-i prea multă
Și nicio viață-n lume prea pierdută...

Și niciun vis mai drag în astă lume...
În care nu-i mai mare niciun nume
C-acela de copil de Dumnezeu...
În care nu-i nimica mult prea greu –
Comoara drag-a sufletului meu...

Amin.