Când totul se decide aicea și acum
Și viața asta scurtă e-a TOTULUI pecete,
Când aurul rămâne, de ce culegeți scrum... ?
Când veșnică-i Iubirea, de ce urâți pe drum... ?
Căci ce-ați avut aicea nu va conta nicicum...
Ci va conta ce-ați fost,
Pe aripile vremilor – egrete... !

Se bat atâtea fiare în cușca de prezent...
În setea de putere, se zgârie, se mușcă –
E ca la circ... și, totuși, când le privesc atent,
Aievea mă inundă al milei sentiment...
Văd – ce-i uman în... oameni... e-ntruna mai... absent...
Voi faceți-vă mici... !
Și cereți aripi să zburați din cușcă... !

Amin.