Lacrimile Domnului!

Dimineața raza lunii
Nu voia sa se dea dusă
Se-aseză pe malul marii
Povestind cu o meduza

-Ai văzut? șoptește raza
În urecha-i de hârtie
Astă noapte a coborât
Dumnezeu din veșnicie
**********************
Pe o dalbă magistrală
Domnul nostru a coborât
Ca să vadă, și să știe
Ce fac cei de pe pământ

Însă, vai! ce a găsit
Ură multă, multe rele
Și din ochi îi picurau
Lungi șiraguri de mărgele

Chiar și Domnul când a fost
Tare mult s-A mai mirat
De atâta grozăvie
Lumea zace în păcat

Iar meduza timorată
Faldurile-i tremurară
Din tentaculele-ncepu
Ca să-i curgă apă amară

Iar pe plaja-ngălbenită
De la atâta praf de soare
O broscuță și-o steluță
Ca de nicăieri apare

Stați un pic, că vrem să știm
Ce a fost, ce s-a- ntâmplat?
- A fost astă noapte aici
Marele nostru-Mpărat

Începură toți să plângă
Apă toată s-a cernit
De atâta supărare
Și de tot ce au auzit
*******************
Oare am putea să facem
Primăvara să sosească
Toate, toate să-nflorească
Lumea să o- nveselească

Cârduri lungi de păsărele
Peste tot să ciripească
Veselia, bucuria
Peste lume să domnească

Atunci Domnul n-ar mai plânge
Din Împărăția Sa
Și cu multă bucurie
Har și pace ar revărsa. Amin!