E-atât de zgomotoasă lumea –
Ca un chimval zăngănitor!
Și calea ei e profunzimea
A tot ce e amăgitor.

Cătând întruna apreciere
În zile pline de-alergare,
Vrei firii să îi faci plăcere;
Hai, spune drept: așa e oare?

Știi, viitorul ce-ți stă-n față
E tainic și de nepătruns,
Iar șoapta Domnului răsună:
Tu, om, întoarce-te pe turn.

Te uiți in jurul tău și vezi
Că mulți sunt mai bogați ca tine
Și iar cârtești și te-ndoiesti,
Și vrei mai mult, să-ți fie bine.

Îți pare rău și după anii
Care 'napoi nu se întorc
Și, disperat, ți-ai da și banii
Să-ți cumperi anii la un loc.

Hai spune, omule, o clipă
Tu te-ai oprit din alergare,
Privind la noaptea înstelată
Sau răsăritul blând de soare?

Și ai simțit vreodată dorul
Zbătându-se în pieptul tău
Să-ți întâlnești Mântuitorul,
Să te-ntâlnești cu Dumnezeu?

Dacă n-ai să-mi poți răspunde,
Cred că-i timpul potrivit
Să te-ntrebi chiar tu pe tine:
Ce-ai făcut cât ai trăit?

Dacă ți-ai văzut veșmântul
Murdărit cu pete mari,
Astăzi ai deznodământul
Să le speli doar la Calvar.

Numai El îți poate șterge
Tot trecutul rușinos,
Numai El, Marele Rege,
Sus, în cerul glorios.

Amin!

Veronica B. Dumbraveni-Suceava
4/6/2024