Ca Ana vin la Tine…
Și șoapta mea Te cheamă
Cu zbucium și cu teamă,
Cu multele-mi suspine…

Ca mielul pe altar,
De-atâta așteptare
Tot sufletul mă doare…
Și vin la Tine iar.

În drumul pe Pământ
Cuvinte de ocară
Ades mă împresoară,
Dar Glasul Tău e sfânt…!

În jur e rău și rece...
Dar inima mea arsă
‘Naintea Ta se varsă –
Cu Tine totul trece…

Mă duc apoi în pace
Și uit tot ce-a durut,
Ce omul n-a putut
Știind că Tu vei face…!

Și fața mi se schimbă,
De dragul Întâlnirii –
Cântarea mulțumirii
Îmi e acum pe limbă…!

De ce să mă frământ,
Când Tu mi-ești Ajutor
Atotcunoscător,
Puternic prin Cuvânt…! ?

Stăpân, să nu mă lași…! –
O vorbă doar când zici,
Se mută lucruri mici
Ce mie-mi sunt…uriași…!

Cobori și-apoi ridici,
Învii, îmbogățești…
Tu pașii mi-i păzești
Pe lumea de…furnici…

Ca Tine altul nu-i
Așa o Stâncă tare…! –
Să știe orișicare,
Aș vrea să strig oricui…!

Mi-e bucuria-n Tine…!
Și bucuria-i multă…!
Căci Dumnezeu ascultă…! –
Cu Dumnezeu e bine…

Amin.