Când nu pot înțelege, tot Tu le știi pe toate...
Și mâna Ta de Tată pe toate ea le ține...
O, Soare ce străluce și-n cea mai neagră noapte,
Și-n răul cel mai groaznic, cu Tine e tot bine...

Chiar dacă pari departe și surd, eu știu că-Ți pasă...
Că mă veghezi de-a pururi, fiind al Tău copil...
Că Dragostea Gologotei tot arde și nu lasă
Să mă destram în vânturi, când slab sunt și fragil...

Războinic sfânt al slavei, luptat-ai pentru mine... ! –
De-aceea-s în picioare aicea și acum... !
M-ai vrut să-Ți cânt Puterea, m-ai vrut doar pentru Tine... ! –
De ce-ai lăsa ca totul să se preschimbe-n scrum... ?

Nu pot s-accept sfârșitul! Aceasta nu pot crede –
Că m-ai purtat pe brațe ca azi să mă zdrobești... !
Ființa mea întreagă în Tine se încrede,
Că încă lupți și-Ți pasă... ! Că încă mă iubești...

Dar nu lăsa vrăjmașii să râdă de-al Tău Nume –
Ei nu pot înțelege de ce-am ales așa...
Disprețul îl aruncă... dar singur nu-s pe lume... !
Eu știu că ascultarea vei binecuvânta...

Și, chiar de nu ai face-o pe-acest Pământ de-amaruri...
Și nicio bucurie aicea n-oi primi,
Dă-mi Harul ce se-nalță mai sus de orice haruri –
Să fiu, Isuse dragă, cu Tine-n veșnicii... !

Amin.