De ce te lenevești popor
Să iei în stăpânire Țara?
Să te ridici spre Sfântul Nor
Ce te-a chemat cu-atâta dor
Să-ți dea răscumpărarea?

De ce te lenevești pe drum
Când Ușa e deschisă?
Când știi că tot ce e acum
Curând se va preface-n scrum... !
Dar țara cea promisă

Încă așteaptă să o iei
În dar, din Mâna-I sfântă
Ce ține ale morții chei,
Și te îndeamnă ca să vrei,
Cu vocea Lui cea blândă,

Să lași tot ce e păcătos
Și vrednic de ocară,
Să te apropii de Hristos
Trăind un trai sfânt și frumos
În lumea de afară... !

Deși rasună-asurzitor
Semnalele Venirii,
De ce, iubitule popor
Îți legi inima strâns, cu dor,
De lucrurile firii?

Nu-i oare ținta ta, Cel Sfânt?
Nu-aceasta ți-e menirea?
De ce te legi de-acest pământ
Care va trece ca un gând
Și-și va găsi pieirea,

Când Țara cea de Sus, din Zări,
E-n veci nepieritoare
Și-n ea răsună dulci cântări
Care te duc spre desfătări
De pace și-alinare?

De ce, de ce te lenevești
Să îți îndrepți trăirea?
Ca să ai parte-n slăvi cerești
De ce nici nu poți să gândești,
Nici n-a văzut privirea!

De ce, să lupți, ai încetat
Pentru credința bună?
Căci doar o dată a fost dat
Un dar așa de minunat
Ce poate da cunună!

Te leagă unele lucrări
Și stima cea de sine
Care stârnește tulburări
Atât de des prin adunări,
Și încă crezi că-i bine?

Căci Duhul Sfânt a spus curat
Că-n vremea cea din urmă
Unii vor vrea neapărat
Să domnească ca împărat
Peste întreaga turmă,

Iar pe Isus, Mărețul Miel
Îl vor goni afară,
Și-or asupri în orice fel
Pe cei ce-or merge după El
Să sufere ocară.

"O, iată-L pe Mostenitor!"
Vor zice ei atuncea,
Și-apoi, în viclenia lor
Vor vrea s-alunge pe Păstor
Să-i ia Împărăția.

Vedem aceasta tot mai clar,
În mijloc de-adunare
Cum au schimbat cerescul har
Cu slujbe într-un stil murdar
Ce nu duc spre salvare.

Caci e oprită fără rost
A Duhului lucrare,
În schimb se fac chiar contra cost
Lucrări care n-au nici un rost
Ce vin din seminare!

Iar Sfânt Cuvântul e uitat,
"E demodat", zic unii,
Și-aduc ca hrană ce-i stricat
Povești, să pară-interesant
Ce-s roade-ale minciunii!

Sfințirea nu mai are loc
În Casa de-nchinare,
Se-aduce-ades străinul foc
Pe-altar, bătând pasul pe loc,
Pentru că-i ne-ascultare!

Se fac alegeri, vot cu vot,
Se numără bilete...
Dar oare Cel ce-i Savaot
A poruncit ca în chivot
Prin sfintele-I decrete,

Să se păstreze ca un steag
Diplome, ca la școală?
N-a pus El oare un toiag
Să stea de mărturie-n prag
Celor ce se răscoală?

De unde oare-a apărut
Așa o erezie?
Priviti în vremea de demult
Cum orișicine care-a vrut
Ca preot să devie,

Era făcut de împărat
Preot de înălțime,
La fel și azi, ca altădat'
Oricine vrea neapărat
Ales dintre mulțime,

Se pune-n funcții de condus
Ca Diotref, in frunte,
Și lepădându-L pe Isus
Se pune singur mai presus
De lucrurile sfinte...

Nici chiar Isus nu si-a luat
De unul singur slava
De a fi Preot înălțat,
Ci-o are de la Cel Prea'Nalt,
Stăpânitorul, Ava!

El cheamă în lucrarea Lui
Pe slugi, să dea talanții,
Iar toți cei ce-s ai Domnului,
Nu caută locul cel dintâi
Să stăpânească frații,

Ci Mielul Sfânt, Isus Hristos
Îi cheamă chiar pe nume,
Ca să Îi fie de folos
În via Lui de-aici de jos
Și El în slujbă-i pune!

Cum l-a căutat pe Ghedeon
Și l-a chemat prin semne,
Cum L-a vestit și pe Samson
Și l-a 'năltat pe Solomon,
Nu poate El să cheme

Pe cine vrea în via Sa,
Ca sa-I facă lucrarea?
De ce să-ți iei pedeapsă grea
Lucrând ca un nebun așa,
Fară să ai chemarea?

Nu El pe cruce-a dobândit
Dreptul de moștenire
Peste acei ce L-au primit
Și viața lor I-au dăruit
Să aibă nemurire?

El este Răscumpărător
Și doar El dă salvare,
Iar cel ce este slujitor
Nu are drept de autor
Peste a Sa lucrare!

Căci El conduce pas cu pas
Prin Sfânta cercetare
Pe cei ce au Ulei în vas
Și caută în orice ceas
Să stea în ascultare.

Să stea la sfat cu Dumnezeu
În orice-mprejurare,
Și dând deoparte tot ce-i rău
Să țină Calea tot mereu
Departe de-ntinare!

De când oare un mădular
Decide-n trup destinul?
Nu Capul, Marele Zidar
A dovedit prin greu Calvar
Că El este Stăpânul?

De ce atuncea uneltesc
Cei care orchestrează
Alegeri, într-un mod firesc
Și-i taie dreptul Părintesc
Celui care veghează?

Celui ce vrea a mântui
Acea micuță turmă,
Și pentru veci a-i dărui
Un sfânt Oraș în veșnicii
Dacă-i pășesc pe urmă!

Ah, oare nu se rătăcesc
Cu-a lor filozofie?
Căci ce e scris nu împlinesc,
Nici nu se roagă, nu postesc
Ca Cel din veșnicie

Prin sorți s-aleagă, sau prin glas
De profeție sfântă
Să cheme-n slujbă al Său vas
Căci El cunoaște pas cu pas
Pe cel care ascultă!

Doar El cunoaște ce-i în om,
Inima și trăirea,
Căci El este eternul Domn
Ce cercetează pom cu pom
Și face altoirea!

De-aceea frați, să lepădați
Tot ce este din fire
Și-n toate, pe El să-ntrebați
Să fiți în toate nepătați
Să primiți mântuire!

Căci chiar Isus, El ne spunea:
Rugați-vă ca Domnul
Să scoată-n vremea aceasta
Bravi lucrători în via Sa
Să lucreze ogorul!

Aceasta e lucrarea Lui,
A noastră-i rugăciunea... !
Iar Dumnezeul Cerului
Prin călăuza Duhului
Va ține promisiunea!

Să-L ascultăm în tot ce-a spus,
Să n-o luăm 'nainte,
Ci toți uniți, cu-n duh supus
Să stăm în urma lui Isus
Căci El ne e Părinte!

Amin!