Tu ești lumina mea, Isuse, și mântuirea mea Tu ești!
De cine să îmi fie frică, când viața Tu mi-o sprijinești?
Chiar o puternică oștire de împotriva-mi ar veni,
Inima mea tot nu s-ar teme, tot plin de-încredere aș fi.
Pentru că-n ziua încercării pe-o stâncă mă vei înălța,
În cortul Tău mă vei ascunde, și în coliba Ta voi sta.

Un lucru îmi doresc fierbinte: în Casa Ta să locuiesc,
Căci frumusețea Ta, Isuse, nu mă mai satur s-o privesc.
De când din binecuvântarea iubirii Tale am gustat,
Nu-i mai plăcută părtășie, nu este loc mai minunat
Ca Templul Tău; a biruinței alese imnuri voi cânta,
Cu cei răscumpărați de Tine de-a pururi Te voi lăuda.

Cu glasul meu strig către Tine! Te rog, Te rog să îmi răspunzi!
Și Fața Ta o caut, Doamne! Te rog, Te rog să nu mi-o-ascunzi!
Cu îndurare și cu milă Te rog spre mine să privești!
Chiar dacă toți m-abandonează, Te rog să nu mă părăsești!
Încredințat că bunătatea-Ți pe-acest pământ o voi vedea,
În Tine, Domnul vieții mele, îmi pun toată nădejdea mea!