Vesnicia mamei !
Autor: Traian Suciu  |  Album: Licurici de har !  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de TraianSuciu2 in 08/06/2024


Prin fanta de lumina a ușii sa apropie de mine, mama. .
Ca o aripă de înger ca o alegorie prelinsa din cer …
Se apleacă să-ndrepte o șuvița rebela o pala de teama
Sa ma învelească sub caldura sufleteasca de friguri și ger

Nu e seara sa nu vină cu alaiuri de somn și de pace. .
Nu e vreo stea sa nu o privească pe geam cu invidie printre sclipiri …
Numai ea știe cu ce vraja a mamelor din suflet desface …
Alifii de îmi alină zaduful adunat in ale mele zvăpăiate porniri. .

Si îmi spune o poveste cu Dumnezeul nostru cel mare și bun
Inainte ca pleoapa sa îmi cada ca frunza pe obraz ostenită…
Și apoi imi īmpreună palmutele ce au încă miros de săpun …
In rugăciunea de seară cu mulțumire si ajutor in ispită. .

Eu cred, ca ea s-a născut sa îmi fie înger inainte ca eu sa fi fost. .
De aceea Isus i-a desenat pe față un zâmbet larg ca a Lui…
Eu fara de ea as fi fost un pitic fara poveste si rost
Fără cuib și fără zbor in aripă, zgribulit doar un pui. .

Realitate și vis împletite in cosiță de mama stau împreună …
Pășesc mlădios pe rogojini mâncate de timp si uzură…
Să o vad, penttu că amintirea tot spre silueta ei ma îndrumă …
Și glasul sa i-l aud când suflarea cea lină se anină in colțul de gură


Ea a crescut odata cu mine și a scăzut cu plecările mele …
Când ghiozdan, rucsac sau diplomat îmi erau sarcini in umblare
In suflet ea îmi purta toate gândurile și poverile grele. .
Si se ascundea negresit in umbra mea din orice plimbare

Am învățat asta târziu, dar una din multele teze…
E, că nu m-am rupt niciodată cu adevărat de pântecul ei. .
Când ma lovesc, rana mea face puhoiul durerii in ea sa vibreze. .
Si când ea râde, mă bucur de când sunt țânc și pină îs holtei. .

Si înțeleg ca ea e chipul ce un copil vrea să îl viseze de-adoarme. .
Sau sa îl găsească la căpătâiul de pat in zorii de lungă trezire. .
E pacea când surmenat in lume și de agitații si false alarme…
Eu am căutări in deficit de înțelegerii, de acceptării și iubire …

Mama nu pleacă din camera odata cu plecarea din viața …
Ea rămâne icoana agățată pe pereții din inima mea. .
Ea e acolo și sa fiu bun, sa fiu credincios și sincer, ma-nvață…
Pina voi fi cu suflare, ea îmi va fi in noapte si zi, luminoasă o stea!

Amin!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 187
Opțiuni