Nemuritori, străbatem a timpului furtună...
În urmă e aleea cu frunze fără viață.
Noi ne urmăm chemarea, privind mereu în față,
L-acea nepieritoare și veșnică cunună...

Vârtejul ne cuprinde și cearcă să ne-nghită...
Și urlă spre urechea ciulită-n veșnicie:
”Carpe Diem! Acuma! O viață, nu o mie!”
Și-ar vrea să stingă focul... dar el mai mare-nvie –
Un dor de ce-o să vie,
O taină preaiubită...

Și mergem înainte! Nimic n-o să ne-oprească!
Chiar zidul cel mai tare a fost zdrobit odată! –
De Domnul nostru nimeni nu poa’ să ne despartă... !
Nimic nu poa’ să treacă de dragostea cerească... !

Da, sângele Golgotei e-o lavă neînvinsă,
Ce a erupt cu trosnet din cea mai tare Stâncă... !
Ce curge șuierândă și clocotește încă,
Purtând în el iubirea din veșnicii nestinsă... !

”Carpe Diem!” e pentru aceia care mor.
Dar clipa efemeră – acum – nu este-a noastră... !
A noastră este bolta eternă și albastră... !
De ce ”Trăiește clipa!”? Tu ești nemuritor... !


O, Dar al Nemuririi primit de la Hristos,
Un vis frumos din basme... iar astăzi realizat,
Tu ești minunea scumpă ce noi n-am meritat...
Prin vremuri, utopie. Azi, vis adevărat. –
Cu Dumnezeu posibil e tot ce-i mai frumos...
Un Tată generos...
Un Tată minunat!

Deci, nu "Trăiește clipa!" Nu pofta de acum!
Nu carnea să domnească! – Ea este doar țărână...
Domnească numai ceea ce-n veac o să rămână... ! –
În orice pas și vreme să fie-n noi stăpână
Doar Voia cea cerească, pășind pe sfântul Drum... !

Iubește-ți Împăratul și te va lua la Sine...
Căci unde ți-e comoara și inima-ți va fi... !
Și, mai presus de stele... de-atâtea galaxii,
Încununat cu slavă, uimit Îl vei privi...
Și, tot privindu-I fața, mai mult Îl vei iubi...
Și vei uita de toate... Și vei uita de tine...


O, nu "Trăiește clipa!"... Tu să trăiești frumos!
Căci viață fără moarte ți-a dat Isus Hristos!
Și-n iureșul furtunii, când șoaptele te dor,
Tu nu uita, iubite, că ești NEMURITOR... !

Amin.