De ce, accepți firea?
De ce, te lași purtat de ea?
De ce, nu mergi după Duhul?
De ce, de ce stai în nepăsare?

De ce, nu vrei să vezi lumina?
De ce, nu o lași să-ți inunde inima
De ce, nu o lași să-ți dea pacea?
De ce, de ce, alegi suferința?

De ce, nu cauți bunătatea?
De ce, nu accepți milă în inima ta?
De ce, nu accepți lacrimile în ochii tăi?
De ce, de ce, alegi să fii împietrit?

De ce, nu cauți dragostea?
De ce, nu o primești în inima ta?
De ce, fugi de ea și accepți răul?
De ce, de ce, nu o alegi pe ea? Este singura care va rămâne.

De ce, nu Îl nu cauți pe El?
De ce, nu-L primești în inima ta?
De ce, accepți să fugi de El, să te ascunzi?
De ce, de ce, nu vii la El?

Doamne, atâtea “ de ce-uri “? Și totuși atâta nepăsare la mulți dintre noi. Când totul este așa de ușor cu Tine. Nimeni și nicăieri în această viață, lume, nu poate și nu va putea vreodată să dăruiască atâta iubire câtă dai Tu, Domnul meu, iubitul meu!