O, până când vom sta în ațipire,
Venirea Lui Hristos când e la ușă... ?
Cât ne-afundăm nainte în cenușă,
Când cerul este-n aur și-n mărire... ?
O, până când... ?
O, până când odihnă dăm la pleoape... ?
Și sabia cât mai slăbește-n mână... ?
Și cin’ pe frontul sfânt să mai rămână,
Azi, când sfârșitu-a tot e-așa aproape... ?
O, până când... ?
O, până când să nu ne pese nouă,
Când alții-atât pe Domnul L-au iubit... .
Și-atâta din iubire au jertfit...
Și L-au chemat cu mâinile-amândouă... ?
O, până când... ?
Atâta vreme-am fumegat – Ajunge... !
Toiag de fier să fim și nu băț frânt... !
Și să vestim Iubirea pe Pământ,
Căci Dragostea Cuvântului străpunge... !
Amin.