Precum cămilele-nsetate, trecând deșertul secetos –
Sahara lumii ce-și întinde oceanul moale și-arzător –
Noi alergăm unde sunt frații și unde e Isus Hristos
Să răcorim măcar oleacă al nostru suflet ars de dor...

Acolo e o scumpă oază de mângâiere pe Pământ...
Că-L simți pe Domnul viu acolo... și-o clipă parcă ești în cer...
Acolo mai găsești motive să faci un pas când pari înfrânt...
Acolo ai și frați și Tată... și-acolo nimeni nu-i stingher.

Să ne-aplecăm, sorbind din seva răcoritoare și preadulce,
Ce niciun om n-o poate spune... din taina sfântă a Iubirii...
Din Adevărul mântuirii, nădejdea Vieții ce ne-aduce,
Când ne vom adăpa cu sete în veci din Oaza Fericirii... !

Ne vom opri la ea odată, când n-om mai fi goniți de timp...
Când agonia așteptării din drumul infinit s-a stinge...
Și-atunci vom fi pe veci cu Domnul... și n-a mai fi durere, ghimp...
Nici moarte, fraților... ! Și nimeni putere n-a găsi a plânge...

Să nu gândim la ce-i aicea, ci să gândim la ce e sus,
Să nu cădem de oboseală puterile când ni-s sleite...
Căci Oaza bucuriei noastre, Izvorul Dragoste-i ISUS... !
Și Soarele ce Se-oglindește mai blând în străzile-aurite...

Să ne urmăm chemarea, drumul, neabătuți de arătări –
Fata Morgana ce ne cheamă, dar într-o clip-apoi se pierde...
Cu ochii pironiți de-a pururi spre ale veșniciei zări,
Vedea-vom într-o zi aievea ce-o lume-ntreagă azi nu vede... !

Vedea-vom Oaza mult dorită – Izvorul Vieții și Pășunea...
Lumina revărsată-n ele ce se destramă în scântei...
Și-atunci vom ști că toate astea nu sunt iluzii, ci Minunea
În care se-odihnesc de toate și pasc în voie dragii miei...

Vom recunoaște realitatea, după atâtea ce-am trecut... –
Fărâma ce-am gustat odată va fi atunci o desfătare...
Că-i greu de străbătut deșertul, dar brațul Tatălui plăcut.
Și din aceea zi nimica nu mai zdrobește, arde, doare... !


Isuse Doamne, Tu ești Oaza suav-a sufletului meu,
Ce Te dorește-n astă lume ca o cămilă însetată...
Deșertul nemilos mă arde... și să-l străbat îmi este greu...
Dar Tu ești Plaiul Libertății și Apa Vieții preacurată... !

Amin.