O, ce mare bucurie să-L cunoști pe Împăratul...
Să-ți aducă în persoană invitația la masă...
Numele ce-l porți să-ți știe... cine ești ca nimeni altul...
Și-n Palatul fără seamăn tu să simți că ești Acasă...

O, ce mare bucurie El să frângă a ta pâine...
Și să pregătească totul pentru tine cu-a Lui mână,
Ca să nu mai duci vreodată grija zilelor de mâine...
Să preschimbe-n vas de aur boțul jalnic de țărână...

O, ce mare bucurie tot ce-a fost murdar să-ți ierte...
Și să-ți dea o nouă șansă să începi o nouă viață...
El să șteargă tot păcatul cu al jertfei Lui burete,
Ca să-ți scrie-n schimb povestea cu iubirea ca prefață...

O, ce mare bucurie să-L aștepți știind că vine...
Și spre norul de lumină să-L privești pe El venind...
Și să știi că Se întoarce să te aibă lângă Sine...
Stropii – ultimii – să curgă, de iubire hohotind...

Amin.