Când soarele sărută al zilei alb obraz,
Te chem cu ochii umezi şi sufletu-n extaz.

De-atâţia ani cu dorul cu cât Te-a aşteptat,
n-a cunoscut iubirea odihnă şi-nnoptat.

N-a cunoscut credinţa înfrângere şi-ngheţ,
cântarea şi iubirea i-au fost tot mai de preţ.

N-a cunoscut nădejdea ispite şi-ndoieli,
pierdută-i şi-amintirea trecutelor greşeli,

Ci numai dor de Tine, talaz după talaz,
când luna blând sărută al serii pal obraz…