Ninge miresmi

Lumea se îmbracă în haine pestrițe,
vorbele lor arată la fel,
șuieră cuvinte nepotrivite
pentru semeni
de la care te-aștepți să aibă caracter.
Norii se înnegresc de mânie
când îi aud cum vorbesc,
se-adună și fac întuneric,
când vorbe nerușinate se războiesc.
Păsări privesc întristate,
uită cântările aproape divine,
când vorbele mincinoase
se pornesc
din mintea unora fără discernământ,
spre mine sau spre tine.
Apusul se-oprește-n rugini,
cu ochi de pară și pete de zgură
când vorbele mincinoase
se încoronează-n ciulini
scrâșnind vorbe de ură.
Ninge miresmi în casa celui sărac,
au înflorit crini albi în bătătură,
o fiică cuminte visează
în noaptea cea grea,
o familie care aduce la poartă:
pâine albă tăiată-n bucăți
și bunătăți pe care frații mai mici
le țin la piept ca semn-rugăciuni,
fericiți de dulcele, dulce la gură.