Suspinul tău din suflet
Nu-l știe nimenea;
Nimeni nu-l înțelege
Nici chiar dacă ar vrea.

Nici lacrima ta cursă
Pe-obrazul tău firav
Nu e luată-n seamă,
Nici cântecul suav.

Nimeni și niciodată
Nu ți-a făcut ceva:
Un bine, nici o faptă
Far' a-i plăti cumva.

Nimeni nu recunoaște
Ca nu ești prefăcut
Iar dorul ce-i în tine
De nimeni nu-i știut.

Ți-e dor de veșnicie,
Te-ai săturat de tot,
De lupi ce-n lăcomie
Te-ar sfâșia de pot...

Nu dispera, te-ncrede
În brațul Celui viu
Căci El curând v-apare
În slavă auriu.

Și vei uita atuncea
C-ai suferit atât
Și-ndată veșnicia
Va-ncepe-n ceas plăcut.

24 aprilie 2008