DAC-AR FI...
Autor:
Pavel Mariana-Florica
|
Album:
Eu sunt
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de brandusa in 24/04/2008
Resursa adaugata de brandusa in 24/04/2008
DAC-AR FI...
Dac-ar fi sa mi Te-nchipui,
Cum erai Tu pe pamant,
N-as avea imagini multe,
M-ar stapani doar un gand:
Te-as vedea tot printre gloate
De umili si de saraci,
Vindecand, iertand pacate
Fericiti voind sa-i faci.
Ti-as fi alergat –nainte
Ca Zacheu, prin praf si soare,
Ca sa-Ti vad, macar o clipa
Fata Ta surazatoare.
Te-as fi luat la mine-acasa,
Cum Te-ai dus in Betania
Si te-as fi poftit la masa,
Ca si Marta si Maria.
Te-as fi asteptat ca Lazar,
Cand zacea rapus de boala.
Chiar legat, cu mii de lanturi,
Tot as fi iesit afara
Cand Iti auzeam chemarea
Clara si poruncitoare
Care biruie si moartea,
Boldu-i poate sa-l doboare.
Si-as fi plans, ca si Maria,
Langa sfintele-Ti picioare
Si le-as fi spalat ca si ea,
Tot cu lacrime amare.
Si de n-as fi avut vasul
Scump, cu mir de nard curat,
L-as fi luat pe cel din suflet
Si-n dor aprins, l-as fi spart.
Iar de-as fi-nteles iubirea
As fi stat macar un pic
Si Ti-as fi sorbit privirea
Ca baiatul-ucenic,
Pe care-l iubeai atata
Si-l tineai la sanul Tau.
I-as fi soptit: " Doar o clipa
Lasa-ma sa stau si eu!"
Si-as fi plans, la tronul crucii
Cu acei ce Te-au iubit
De-as fi fost si eu atuncea,
Nici nu Te-as fi parasit!
Si-as fi alergat in zorii
Zilei, la mormant si-as fi strigat
Cum au strigat ucenicii:
"DOMNUL NOSTRU A-NVIAT!
Toate-acestea, scump Isus
As fi vrut si eu sa fac,
Insa de furtuni distrus,
Zac la margine de veac.
Cum era samariteanul
Spre care Te-ai aplecat
M-a zdrobit, m-a frant vicleanul
De talhar, totul mi-a luat.
Iata ce-am facut din toate
Cat de multe mi-am dorit!
Daca nu veneai, Tu, Doamne,
As fi murit parasit.
Dar o vorba minunata
Astazi mi-ai rostit si mie:
"Scoala, inima zdrobita,
Ti-am adus azi bucurie,
Si-am venit sa-ti curat rana,
Sa-ti pun untdelemn si vin,
Sa te duc pe-asin pe calea
Spre Noul Ierusalim.
Caci Eu am venit sa vindec
Pe acei ce sunt zdrobiti
Pe cei intristati sa-i mangai,
Sa-i ridic pe cei loviti.
Haina laudei, a iubirii
In loc de plans sa le-aduc
Terebinti ai neprihanirii
Pentru slava Mea sa-i fac".
Dac-ar fi sa mi Te-nchipui,
Cum erai Tu pe pamant,
N-as avea imagini multe,
M-ar stapani doar un gand:
Te-as vedea tot printre gloate
De umili si de saraci,
Vindecand, iertand pacate
Fericiti voind sa-i faci.
Ti-as fi alergat –nainte
Ca Zacheu, prin praf si soare,
Ca sa-Ti vad, macar o clipa
Fata Ta surazatoare.
Te-as fi luat la mine-acasa,
Cum Te-ai dus in Betania
Si te-as fi poftit la masa,
Ca si Marta si Maria.
Te-as fi asteptat ca Lazar,
Cand zacea rapus de boala.
Chiar legat, cu mii de lanturi,
Tot as fi iesit afara
Cand Iti auzeam chemarea
Clara si poruncitoare
Care biruie si moartea,
Boldu-i poate sa-l doboare.
Si-as fi plans, ca si Maria,
Langa sfintele-Ti picioare
Si le-as fi spalat ca si ea,
Tot cu lacrime amare.
Si de n-as fi avut vasul
Scump, cu mir de nard curat,
L-as fi luat pe cel din suflet
Si-n dor aprins, l-as fi spart.
Iar de-as fi-nteles iubirea
As fi stat macar un pic
Si Ti-as fi sorbit privirea
Ca baiatul-ucenic,
Pe care-l iubeai atata
Si-l tineai la sanul Tau.
I-as fi soptit: " Doar o clipa
Lasa-ma sa stau si eu!"
Si-as fi plans, la tronul crucii
Cu acei ce Te-au iubit
De-as fi fost si eu atuncea,
Nici nu Te-as fi parasit!
Si-as fi alergat in zorii
Zilei, la mormant si-as fi strigat
Cum au strigat ucenicii:
"DOMNUL NOSTRU A-NVIAT!
Toate-acestea, scump Isus
As fi vrut si eu sa fac,
Insa de furtuni distrus,
Zac la margine de veac.
Cum era samariteanul
Spre care Te-ai aplecat
M-a zdrobit, m-a frant vicleanul
De talhar, totul mi-a luat.
Iata ce-am facut din toate
Cat de multe mi-am dorit!
Daca nu veneai, Tu, Doamne,
As fi murit parasit.
Dar o vorba minunata
Astazi mi-ai rostit si mie:
"Scoala, inima zdrobita,
Ti-am adus azi bucurie,
Si-am venit sa-ti curat rana,
Sa-ti pun untdelemn si vin,
Sa te duc pe-asin pe calea
Spre Noul Ierusalim.
Caci Eu am venit sa vindec
Pe acei ce sunt zdrobiti
Pe cei intristati sa-i mangai,
Sa-i ridic pe cei loviti.
Haina laudei, a iubirii
In loc de plans sa le-aduc
Terebinti ai neprihanirii
Pentru slava Mea sa-i fac".
De-as fi trait pe vremea cand Domnul Isus era pe pamant, cel mai mult mi-as fi dorit sa am privilegiul pe care-l avea Ioan, de a sta atat de aproape de Mantuitorul.Dar El ne primeste si pe noi, cei de azi, sa stam la pieptul Sau sfant.Glorie Lui!Ajuta-ne, Doamne!
Statistici
- Vizualizări: 2420
- Export PDF: 10
- Comentarii: 3
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
E foarte frumoasa poezia si intentia dvs., totusi prima strofa vine in contrast cu restul poeziei. Ea zice ca daca ar fi sa vi-L inchipuiti pe pamant pe Isus, nu ati avea imagini multe, totusi continuati cu multe detalii sa va imaginati contactul dvs. cu El. Astea nu sunt imagini, direct legate de imaginatie? Sfatul meu e sa modificati primele versuri: daca ar fi sa fiu intr-o ipostaza langa Domnul...adica descrierea pe care ati facut-o. Domnul sa fie cu dvs. si salut intentia si poeziile pe care le-ati scris.
Va multumesc pentru observatie, aveti dreptate.
Poate ar fi bine asa:
Dac-ar fi sa mi Te-nchipui,
Cum erai Tu pe pamant,
As avea imagini multe
Si m-ar stapani un gand
de fiecare data cand o citesc imi da un nou mesaj