Pune-mi dragoste de Tine
Și de sfântă voia Ta,
Ca să simt adânc în mine
Cât de dulce este ea...

L-adăpostul voii Tale
Să alerg cu aprig dor
Și ispitele din cale
Să le biruiesc ușor... !

Împlinirea vieții – Toată! –
S-o găsesc în voia Ta...
Și nicicând și niciodată,
Nicidecum în altceva... !

Dânsa să mă răcorească –
Apă dulce de izvor...
Ca pe-o pâine sufletească
S-o mănânc și să nu mor... !

Împăienjenit de vine
Irigate de Cuvânt,
S-o păstrez pe veci în mine,
Să nu fiu de moarte frânt... !

Sufletul îmi însetează
Și ca cerbul Te dorește...
Tu în inimă-mi tronează,
Să simt Apa cum țâșnește... !

Râuri, râuri... și să cadă...
Și Pământul să îl umple...
Și popoarele să vadă
Rodul rănilor din tâmple... !

Și din palme... și din coastă...
Care curge tot mereu... –
Harul din iertarea noastră,
Dragostea din Dumnezeu... !


Tu, Acel ce ești Iubire
Și nespusa mea Comoară,
Pune-mi dragoste de Tine,
Cât să deie pe afară... !

Amin.