Când voi sfârși alergarea mea
Voi găsi odihnă, după toată munca mea
Umblând prin valuri și furtuni
Alergând pe Calea îngustă

Cu grele încercări și ispite
Multe lacrimi și înfrânări
Boli și neputințe-n trup
Văicăreli că nu mai pot

Calea pocăinței pentru cei aflați pe ea
Este grea cu suferință multă
Cu bătăi în poartă-n miez de noapte
Căci iată stă un flamand la poartă

Cu multă renunțare, lepădare de sine
Cu ocări, batjocori, lovituri peste obraz
Căci iată, trebuie să-l întorci și pe celălalt
Cu o haină în loc de două, fiindcă una trebuie să o dai

Este o luptă grea de dus
Precum crucea lui Isus
Dar și cu bucurii în necaz
Odihnă căpătăm, când la capăt ajungem

La sfârșitul alergării, vom primi premiul chemării
Atunci vom vedea, ce-am lucrat cu mâna mea
Ce am dat, cui am dat, cum am umblat
Cum m-am păstrat și cu cine am umblat.