Doamne,
În hăţişul marilor dileme
Mi-ai deschis un ochi înspre Lumină
Să pătrund dincol’ de teoreme,
Să mă urc spre absolut din tină.

Unii zic că funia vieţii
Împletit-ar fi din "nu se ştie"!
Cărturarii, vracii, înţelepţii,
Vor să-mi vândă noaptea ca făclie!

Doctorii, de multă cunoştinţă,
Mă tratează de un cancer nou:
Mi-au găsit că încă am credinţă,
Că nădejdea mea e-un straniu ou!

Să-mi adoarmă dorul meu de cer,
Îmi prescriu cârpite biberoane,
Îmi induc injecţii fără ser,
Mă tratează ca pe-un virus, Doamne!

Valuri după valuri de migrene
Boala mea de Tine le produce.
Mă privesc, scolastic, printre gene,
Fraţii mei, când le vorbesc de cruce!

Dă-mi Tu, Tată, duh de vorbe rare
Şi putere-atât cât a ierta,
În genunchi să stau şi în picioare
Să învăţ "a fi" în şcoala Ta.

Dascălii şi scribii raţiunii,
Fă din ei ai primenirii fii.
Asta-mi e azima rugăciunii
Doamne-al meu de fiecare zi.