De vrei să îl slujești pe Domnul,
Iubirea Lui te va-nvăța,
Cum să devii o floare rară,
Sădită în grădina Sa.

De vrei să fii un rod ce-i dulce,
Hrănește-te doar din cuvânt,
O alta cale nu mai este,
Spre Dumnezeu și locul sfânt.

Iar de dorești să fii lumină,
Sub val doar Lui să te închini,
Să taci sub crucea-ngreunată,
De-acea durere de sub spini.

Să taci atunci când vântul bate,
Și-atunci furtuna când e grea,
Și-atunci vei fi acea lumină,
Ce poate cerul lumina.

De vrei să știi ce e iubirea,
Deschide inima îndat,
Deschisă numai pentru Domnul,
Să fie ea neîncetat.

Să nu lași ura să se-aștearnă,
O clipă în odaia ei,
Acei ce-n inimă au ură,
Ei sunt din rândul celor răi.

De vrei sa lași o urmă albă,
Îmbracă haina lui Hristos,
Cu ea poți birui ispita,
Și vei rămâne glorios.

Și toate-n urmă vor rămâne,
Dar tu doar vei înainta,
De-alegi sa ai mereu în față,
Un cer și-n toate voia Sa.
Amin