De ți-e crucea prea greoaie,
Domnu-n spate ți-o va lua,
Doar încrede-te în toate,
Numai în puterea Sa.

A întregii omenirii,
El a dus-o doar iubind,
Căci Isus este iubire,
Nu a dus-o murmurând.

De îti este-abruptă calea,
Înapoi să nu privești,
Doar să urci mereu spre culme,
Însă fără să cârteși.

Căci pe pietrele tăioase,
Și Hristos urca cândva,
Să aducă mântuire,
Răstignit pe Golgota.

El tăcea și sub ocară,
Vrea și tu sub ea să cânți,
Ca s-ajungi unde la masă,
Va fi El și cu cei sfinți.

Vei ajunge unde-apusul,
Nu poate a răsări,
Căci în cer e primăvară,
Nu e noapte... e doar zi.

De îți este grea povara,
Nu lăsa privirea ta,
Să se-aplece căci povara,
Domnul toată ți-o va lua.

Tu privește doar spre culmea,
Unde-a fost El răstignit,
Să ai parte de-ndurare,
Șe de ce-a făgăduit.
Amin