Isuse, Isuse, mi-e inima plină, de-un dor după Tine, e mare... e viu,
Căci inima-mi Doamne tresare și-n noapte, el... dorul, nu știe de ceasul târziu.

Mi-e flacără dragostea care m-avântă, să trec peste munții ce stau neclintiți,
De ei nu am teamă, un zbor mi-este viața, și ochii spre Tine mereu ațintiți.

Dar Doamne suspinul ce-adesea m-apasă, mă face mai mult să iubesc voia Ta,
Căci simt mâna blândă ce șterge suspine, și-mi dai fericirea ce-alerg după ea.

Nu-mi este popasul în grea deznădejde, găsesc eu odihnă sub aripa Ta,
Ce-o-ntinzi peste mine când iarăși se-arată, o mare cu valuri, sau vreme mai grea.

Isuse, Isuse, luceafăr în noapte, în clocot iubirea îmi este mereu,
Mi-e inima plină de-acea bucurie, ce-i numai la Tine iubit Dumnezeu.

M-avânt printre stele, s-ating vreau iubirea, ce poate deschide morminte oricând,
Și zboru-mi din noapte o clipă nu tace, sunt viu și-a mea gură mereu e în cânt.

Ating infinitul... dorința mi-e mare, să văd vreau privirea ce-aici m-a păzit,
Aș vrea să-ți aud și bătaia din pieptul, ce-n orice-ncercare la el m-a primit.

S-ating vreau cu fața-mi genunchii ce-odată, ei și pentru mine erau închinați,
Atunci... în grădina durerii din ruga, când ochii Tăi Doamne erau' nlacrimați.

Isuse, Isuse, izvor plin de viață, în mine din Tine o parte-ai sădit,
Ce este udată din harul ce curge, din cerul ce este un loc pregătit.

El Doamne m-așteaptă, și pasul pe cale, nu poate de oameni să-mi fie oprit,
Căci simt cercetarea ce-mi dă doar putere, prin Duhul cu care m-ai pecetluit.

Fierbinte în mine-i lumina cerească, căci văd numai urma ce Tu ai lăsat,
Ea este plăcerea de mine urmată, căci doar pe-a Ta urmă mă simt vindecat.

Isuse, Isuse izvor de iubire, pe malul său Doamne pășesc zi de zi,
Căci dragostea este mereu biruință, nu pot fără ea... către Tine a fi.
Amin