O Doamne ce măreață,
E-n toate-a Ta lucrare,
În ea totul învie,
Nimic în ea nu moare.

Și norii au culoare,
Și vântul parcă cântă,
Și valurile mării,
Spre mal ele se-avântă.

Și fiarele pădurii,
Subt toate-ascultatoare,
De glasul ce se-aude,
Când faci a Ta lucrare.

Și ploaia scuturată,
Ascultă glasul Tău,
Nu cade fără Tine,
Te-ascultă Dumnezeu.

Și munții ți se-nchină,
Și văile adânci,
Și drumul care trece,
Prin văi și printre stânci.

De Tine toate-au teamă,
Căci Tu ești Dumnezeu,
Acel ce toate poate,
Ești Rege-n empireu.

Se-apleacă și adâncul,
De mări când strigi de sus,
Întreg pământul Doamne,
Doar Ție ți-e supus.

Și tunetul se-aude,
Atunci când hotărăști,
Căci Tu doar peste toate,
Isuse stăpânești.

Ce mare ți-e iubirea,
Căci tot ce ai creat,
Sunt cele mai frumoase,
E-atât de minunat.

Și viața ce ne-așteaptă,
E tot în mâna Ta,
Doar ce-i aleși de Tine,
Ajunge-vor în ea.

Doar ei ce te urmează,
Spre Țara cea de vis,
Vedea-vor tot ce-odată,
Tu Doamne ai promis.

Căci cei care ascultă,
Plăcuți Ție îți sunt,
În viață-s pelerinii,
Pe-un trecător pământ.
Amin