Mi-e sufletul grăbit spre viață,
Scăldat în dragostea de sus,
Și-atunci când vine deznădejdea,
Privirea mea e spre Isus.

O clipă nu m-așez prin vale,
Ieșirea stă în fața mea,
Căci Cel ce-mi merge înainte,
E Domnul meu... e slava Sa.

Mi-e pasul doar în alergare,
Plăcerea mea e Dumnezeu,
Iar marea dacă se ridică,
De teama ei n-am teamă eu.

De valuri trec cu ușurință,
Căci malul stă în fața mea,
M-aplec sub el și iute trece,
Căci Domnul luptă-n lupta grea.

Mi-e inima în zbor spre ceruri,
Mă desfatez în harul Său,
Și nu cobor... căci am o țintă,
Iar ținta mea e Dumnezeu.

O vale grea în urmă zace,
Căci eu în ea nu voi opri,
Doresc în Patria iubirii,
S-ajung și eu când va sfârși.

Doresc s-ajung în nemurire,
Să uit dureri și suferinti,
Să stau la masă cu Stăpânul,
Printre acei plăcuți ce-s sfinți.

Acolo vreau ca alergarea,
Să se sfârșească într-o zi,
Unde e pace... . fericire,
Unde cu El în veci voi fi.
Amin