Dor de Paradis

Mi s-a deschis un dor în suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul dinspre Paradis
Drum cunoscut, uşor de străbătut
De ţi-e permis !

Cândva... copil fiind
Pe acest drum mă-ntâmpina
Cu zâmbetul său metafizic, sincer
în dragoste înveşmântat - un înger.

Se scuturau de florile lor merii
In troienire petalele mă atingeau
Ningea, ningea cu puritate
Iar zările pe rând se deschideau
Se cobora seninul peste mine
Blând
mă-nvăluia – cum aerul o mânăstire
în primaveri duioase când
pe ierburi fragede, cu ochii către stele
mergeam la Înviere.

La-ntoarcere
Cântat de îngeri
Imn de slavă peste tot se auzea
Lumina-n ramuri se împletea
Iar soarele belsug de raze aurii
îsi risipea peste câmpii.

-Hristos a Înviat !

Cu timpul
de cer amurgul tainic se anina
Eu parca mă topisem
De atâta drag
Eram şi totodata nu eram
Ma depărtam, mă depărtam...
Fără să obosesc.

Nevăzutul mă chema !

În acest dus nu-mi aminteam
De scurt popasul pamântesc.

Mi s-a deschis din nou in suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul dinspre Paradis.

Hristos a Înviat !

Elena Armenescu