Vino Doamne mai în grabă,
Luna care-a răsărit,
În locașul ei să intre,
S-aduci ce-ai făgăduit.
S-aduci raze ce coboară,
Să înalțe ce-ai salvat,
Rodul suferinței Tale,
Care l-ai răscumpărat.
Vino să îți ei mireasa,
Așteptat ești Tu mereu,
Să deschizi înalt de ceruri,
Unde nu va mai fi greu.
Vream să vină clipa-n care,
Un pământ vom părăsi,
Ca să fim toți împreună,
Unde nu se va sfârși.
Vino să ridici povara,
Ce o duce-al Tău popor,
Care luptă în veghere,
După Tine-aprins de dor.
Nu-l lăsa ca să coboare,
Poarta-l doar pe brațul Tău,
Ca să aibă-naintare,
Când întâmpină vre-un greu.
Vino Doamne cât mai iute,
Te-așteptăm ca să revii,
Să grăbești a Ta venire,
Căci dorim un veșnicii.
Vrem pe străzile-aurite,
Să pășim cât mai îndat,
La izvoare de odihnă,
Du-ne sfinte Împărat.
Timpul să nu ne despartă,
Vremurile ce-au venit,
Treci în grabă peste ele,
Către-al Tău popor iubit.
Fă în urmă să rămână,
Greul ce l-am cunoscut,
Să ne-aduci vrem fericirea,
Care-i doar cu început.
Amin