Cu glasul meu strig către Tine, să mă auzi eu îmi doresc,
Îmi vărs necazu-n strâmtorare, durerea Ție-ți povestesc.

Când Duhul mi-e mâhnit în mine, Tu îmi cunoști cărarea mea,
Scăparea este doar la Tine, salvarea este-n mâna Ta.

Când nimenea nu mă cunoaște, doar Tu ești Cel care mă știi,
Mi-auzi și glasul ce te strigă, rămas un singur în pustii.

Mă izbavesti în prigonire, prin Tine pot eu birui,
Mă scoți din temnițele nopții, să văd un răsărit de zi.

Ți-apleci urechea-n ruga-mi spusă, la cruce jos... la sfânt altar,
Cu sfânta Ta credincioșie, dărâmi îndat orice hotar.

Ma faci s-aud de dimineață, doar bunătatea Tu ce-o ai,
O văd mereu... în orice clipă, căci Tu doar lângă mine stai.

Mi-ai arătat o cale bună, căci sufletul mi-am înălțat,
Și voia Ta în orice vreme, să o-mplinesc m-ai învățat.

Mi-e Duhul Tău o călăuză, mă-nviorează el mereu,
Stăpânul vieții mele Doamne, esti numai Tu... eu robul Tău.

Cu glasul meu strig către ceruri, să mă salvezi de ape mari,
Să ei aminte-a mea strigare, să nu ajung printre hoinari.

Să pui o strajă lângă mine, să mă păzești de tot ce-i rău,
Spun tuturora glasul mai tare, că Tu ești Dumnezeul meu.
Amin