Din Tine iubire lumina se-arată,
Din Tine și harul izvor poate fi,
Tu ești răsăritul, Luceafăr în noapte,
Tu ești revenirea pe nor dintr-o zi.

Din Tine șuvoi îndurarea coboară,
Din Tine se nasc și fiorii divini,
Prin Tine bat inimi căci Tu le-ai dat viață,
Atunci când purtai o coroană de spini.

Din Tine azi curge și-acea fericire,
Ce stinge-ntristarea ce-i azi pe pământ,
Închide adâncul ce-i plin de suspine,
S-avem bucurie prin Duhul cel sfânt.

Din Tine se-arată mereu izbăvirea,
Căci Tu izbăvire le dai celor sfinți,
Din Tine se scurge izvor ce nu seacă,
El este izvorul mai marei credinți.

Din Tine-avem viață căci ești nemurirea,
Dorită de inimi ce astăzi se zbat,
Tu ești îndurarea ce dă izbăvirea,
Ești graiul acelor ce suferă... tac.

Doar Tu ești puterea acelor pe cale,
Ce stau obosiți la răscruce e de drum,
Doar Tu ești lumina pe dealul din vale,
Căci ești neschimbat, cum ai fost ești și-acum.

Din Tine-i salvarea, Tu ești Salvatorul,
Ce-a stat pe unemn blestemat suferind,
Tu ești mâna care în grea suferință,
Pe buzele plânse așează un cânt.

Doar Tu ești cantare-auzită de glorii,
Căci gloria toate e-a Ta doar mereu,
Doar Tu ești sfârșitul, Tu ești începutul,
Tu ești infinitul... Tu ești Dumnezeu.
Amin