Să ai mereu nădejde,
E harul cel de sus,
Căci cei plini de nădejde,
Sunt frații lui Isus.

Prin El au ei speranță,
Prin El nădăjduiesc,
Prin El înaintează,
Ei cerul moștenesc.

Să ai mereu credință,
E îndurarea Sa,
Credința-i biruință,
Chiar de e lupta grea.

Ea este izbăvire,
Atunci vei odihni,
Când te încrezi în Domnul,
Mereu... oriunde-ai fi.

Să ai mereu iubire,
E darul prețios,
E semnul că în tine,
E Duhul lui Hristos.

Iubirea-ntruna iartă,
Miloasă este ea,
Iubirea-i vindecare,
Ea viață poate da.

Iubire-alungă moartea,
Iubirea-i Dumnezeu,
Acel ce o deține,
El este fiul Său.

Acel plin de iubire,
La capăt va sfârși,
Unde nu este moarte,
Nici noapte... e doar zi.

Iar mila de-i prezentă,
Ea în ființa ta,
Vei fi samariteanul,
La ea nu renunța.

Căci mila e blândețe,
E sprijin ea mereu,
Pentru acel ce-n viață,
Întâmpină doar greu.

Să ai mereu lumină,
E cel mai minunat,
Să știi ce-i rătăcirea,
Nu vei putea vre-o dat.

Sub aripa întinsă,
La adăpost vei fi,
Pe-acolo trece drumul,
Spre ce nu va sfârși.
Amin