Ai sângerat pe crucea-ndurerată,
Să am azi parte eu de harul Tău,
Te-ai dat să fii lovit fără de milă,
Pe-un deal ce l-ai urcat atât de greu.

O Doamne greu ai dus si-acea povara,
Prin care-a Ta iubire-am cunoscut,
Tu ești mereu o dulce primăvară,
Ești Cel ce ne-ai iubit de la-nceput.

Ai plâns într-o grădină pe o piatră,
Să pot vedea doar urma ce-ai lăsat,
Să am și-n noaptea grea a Ta lumină,
Ce nu se stinge-n valul cel înalt.

Tăcut ai fost sub bice mânioase,
Ca azi să simt fiorul cel divin,
Să am doar bucurii cerești în vale,
Și-atunci când mă cuprinde-al ei suspin.

Eu Ție-ți mulțumesc de-acea iubire,
Văzută-n a Ta moarte când te-ai stins,
Și azi îmi dă puteri să lupt pe cale,
Vre-o dată să nu fiu în luptă-nvins.

Ai vrut sa te cunosc și eu pe Tine,
Prin jertfa ce-aduceai sa fiu iertat,
Mereu voi mulțumi căci mulțumirea,
În inimă un loc ea și-a aflat.
Amin