Și iar s-a dus un an... și mulți cu el s-au dus...
Spre moartea nesfârșită sau viața făr' apus...
Spre chin sau spre odihnă... și am rămas doar noi
Să ducem pân’ la capăt al sfinților război –
Să nu dăm înapoi!

Și iar s-a dus un an... și mulți cu el s-au stins...
Căci a apus lumina și noaptea a învins...
Ce mare întuneric... și noi am mai rămas
Să fim lumina lumii în cel mai negru ceas –
Lumina ce-a rămas!

Și iar s-a dus un an... Mai este doar puțin
Din vremea așteptării și-al inimii suspin...
C-un an e mai aproape a întâlnirii zi,
Când dorul revederii pe veci s-a risipi –
Când Domnul va veni!

Și iar s-a dus un an... și am rămas ai Săi,
Prin lacrimi și ispite... pe munte și prin văi...
Și ne mirăm și astăzi că suntem în picioare,
Dar harul Lui ne ține și dragostea-I cea mare –
Minune-ntre popoare... !

Și iar s-a dus un an... și-n anul care vine
Noi Te rugăm fierbinte, la pieptul Tău ne ține...
Și dă-ne-nțelepciune să îl trăim frumos,
Să ardă ca o jertfă de un plăcut miros –
Spre slava Lui Hristos... !

Amin.