O, Doamne, ce har măreț,
Ai dat tot ce-ai mai de preț,
Pentru om că îl iubești,
Vrei deplin să îl sfințești.

Vrei să-i dai nădejde vie,
O deplină bucurie,
De la moarte să-l salvezi,
Lângă Tine vrei să-l vezi.

Chipul Tău, în om este,
Pe pământ el stăpânește,
L-ai făcut cu măiestrie,
Suflet, duh, trup, ființă vie.

Dar omul neascultător,
A întristat pe Creator,
Atunci duhul i-a murit,
De Domnul e despărțit.

Toată omenirea-i moartă,
Prin Adam al nostru tată,
Dar Hristos, veni în lume,
Al doilea Adam, e a Lui nume.

După cum moartea a intrat,
Prin Adam s-a strecurat,
Tot așa este distrusă,
Prin Isus departe-i dusă.

Isus duhul naște iar,
Mântuit, salvat prin har,
Omul și cu Dumnezeu,
Pot comunica mereu.

Cel ce-a înțeles calvarul,
Omul ce primește harul,
Este acum fiu înfiat,
Prin Isus răscumpărat.