De ce privești, omule, doar în jos?
Nu vezi cum pământul, te robește?
Oprește-te o clipă, uită-te la Hristos,
El încă eliberare lumii dăruiește.

Cu privirea aplecată mai mereu,
Căutând gunoaiele acestui pământ,
L-ai lăsat deoparte pe Dumnezeu,
Moartea păcatului te-a înfrânt.

Preocupat de trup, de cele lumești,
Prins în legături rele, amăgitoare.
Omule, ai uitat de fapt ce ești,
Nu mai ții cont că-s toate trecătoare.

Te zbați pentru copii, pentru avere,
Dar față de suflet stai nepăsător.
Îl hrănești cu osândă și durere,
Căci sufletul nu este trecător,

După moarte nu se sfârșește totul,
Doar cele pământești se sfârșesc,
Vom fi toți judecați de Domnul,
În fața Lui viii și morții pășesc

Toți vom da într-o zi socoteală,
De bine sau răul în trup făcut! ,
Se dă răsplată pentru osteneală,
Credința-n Isus dă un nou început.

Dar de răul ai practicat mereu,
Și nu te-ai pocăit după Cuvânt,
Vei răspunde în fața Lui Dumnezeu,
Pe veci vei fi despărțit de Cel Sfânt.