O CREDINTA VIE


O credință vie... pătrunde-n sufletul meu,
Lumina diafană... Măreţul Dumnezeu,
Cel ce-a fost veşnic şi veşnic fi-va mereu,
Revărsată cu iubire, din raze de curcubeu.

Am convingerea deplină... Măritul Creator.
Şi-a dat Fiul să moară... pentru al Său popor.
Isus a turnat milă şi mir peste răni care dor,
Semnând iertarea la cruce... ca Mântuitor.

A intrat în Locuinţa morţilor în cercetare,
Şi-a dus... celor ce L-au aşteptat... o salvare.
A străbătut moartea şi-a veşniciei hotare,
Punând toate energiile cerului... în mişcare.

A ieşit după trei zile... din bezna nopţii,
Luând cu Sine... cheile locuinţei morţii.
Croind... Cale vieţii... în stâmtoarea porţii,
Să strălucească lumina... far al eternităţii.

Şi-a dat viaţa şi a avut puterea... s-o ia înapoi.
Şi-a revărsat iubirea... în sufletele noastre goi,
Ca să ne scoată... din adâncimi pline de noroi.
Să schimbe întunericul... cu lumina... în noi.

Suntem călători spre Patria Luminii eterne,
El... din a plângerii vale... drum nou aşterne.
În luptă... ne dă putere... o minte ce discerne
Vremelnicia omului... în iubirea ce ne cerne.

A ieşit după trei zile... din bezna nopţii,
Luând cu Sine... cheile locuinţei morţii.
Croind... Cale vieţii... în stâmtoarea porţii,
Să strălucească lumina... far al eternităţii.

Şi-a dat viaţa şi a avut puterea... s-o ia înapoi.
Şi-a revărsat iubirea... în sufletele noastre goi,
Ca să ne scoată... din adâncimi pline de noroi.
Să schimbe întunericul... cu lumina... în noi.

Suntem călători spre Patria Luminii eterne,
El... din a plângerii vale... drum nou aşterne.
În luptă... ne dă putere... o minte ce discerne
Vremelnicia omului... în iubirea ce ne cerne.
Amin!