Prin tot ce faci și gândești,
Să nu uiți, omule, ce ești!
Ești doar o clipă pe pământ,
Vei pleca de aici cu avânt.

Sub soare-i totul deșertăciune,
Nu ține veșnic nici o minune.
Toate-s trecătoare ca iarba,
Nimic veșnic nu va dura.

Pentru ce te ostenești?
La care viață te gândești?
La cea de aici trecătoare,
Sau la cea nepieritoare?

Vrei să aduni sau risipești,
Unde ochii ți-i ațintești?
Cauți lucrurile pieritoare?
Sau în cer comoară mare?

Pe pământ cât timp trăiești,
Poți să aduni sau să risipești,
Depinde acum de noi,
Vrem comori sfinte sau gunoi.

Tot ce pe pământ ai primit,
Nu ai pentru ele vreun merit.
Sunt toate date în dar,
Comori nedrepte, un mare har.

Viața, sănătatea, averea,
Timpul, familia chiar puterea.
Ne sunt date de Dumnezeu,
Să-l cinstim prin ele mereu.

Indiferent de cantitate,
De la el vin mereu toate,
Au scop bun chiar dacă pier,
Ne ajută să strângem în cer.

Acum depinde de fiecare,
Ce face cu a lui binecuvântare,
Doi bănuți văduva avea,
Dar Domnului îi dădea,

Mai mult ca toți ea a dat,
Comoară sfântă și-a adunat,
La Domnul procentul contează,
Chiar și puținul se pontează.