Pe treptele acestea din piatră albă dreaptă,
Tu sui pieziș 'nainte, Iubitul meu Isus,
și numai urma albă Ți-o văd din treaptă-n treaptă,
chemându-mă: "Urmează-Mi, curând ajungem Sus."

Îmi pun cu drag genunchii pe urmele-Ți senine
și mâna mea se ține de raza ce mi-o lași,
sunt fericit Isuse, că pot să urc ca Tine,
că pot pe-aceleași urme, să calc cu-aceiași pași.

Ce dreaptă-i și frumoasă această albă scară,
ce calmă și ușoară-i ființa mea urcând,
și ce nepământeană lumină-mi înfășoară
silința bucuriei s-ajung cât mai curând...

O, cât Te rog Isuse, dă-mi zarea Mâinii Tale,
s-ajung și eu degrabă spre unde năzuim,
chiar dacă eu sunt încă mult prea 'napoi pe cale,
fă amândoi Acolo, de-odată să sosim!