Cuvântul despărțirii să nu-l spui neplângând,
că nu-l știi niciodată de nu-i pe totdeauna...
Neprevăzutul poate să vină mai curând
de cum răsare seara, sau cum apune luna.
Prin nici o răspântie nu trece prea ușor,
întâi privește bine spre calea apucată,
că orice pas te duce spre-un veșnic viitor
iar clipa care trece nu-ntoarce niciodată.
În nici un ceas de noapte să nu te culci râzând
că nu se știe dacă mai vezi o dimineață,
la orice-apus de soare privește meditând
că nu știi când răsare, de vei mai fii-n viață.
La orice despărțire, în Duhul Sfânt să fii,
căci ea e ca o moarte de fiecare dată:
ieși dintr-un timp în care în veci nu mai revii
și pierzi ceva ce poate n-o s-afli niciodată.
O, fie-n toate-acestea, căldura ta, Hristos,
și-n tot ce faci, oriunde, să fii a Lui iubire,
c-atunci de fiecare te-ai despărți frumos
și-așa o să-l și afli în veșnica-ntâlnire.