Mă îndrept spre țara eternă,
Chiar dacă drumu-i greu,
Nu sunt singur niciodată,
Cu mine merge Tatăl meu,

Mă apără de vânt și ploi,
Umbrela El o ține,
Chiar de șuvoaie vin puhoi,
Valul nu lovește-n mine,

Cu El străbat cărări întinse,
Picioarele nu-mi obosesc,
Iar de n-am apă și-mi e sete,
Cu tatăl meu atunci vorbesc,

Și-n dată El lovește stânca,
Cum a făcut și în vechime,
Și-ncepe iar să curgă apa,
Cea răcoritoare pentru mine,

Cand sunt slăbit eu mă hrănesc,
Cu cea mai buna pâine,
Ce ruptă e din rai dumnezeiesc,
Și-o am mereu cu mine,

Mă îndrept, mă îndrept încetișor,
Și trag de plugul greu,
Silindu-mă să adun un snopișor,
Cu roade pentru Dumnezeu,

Să nu mă duc spre țara mea,
Așa cu traista goală,
Pe nume când mă va striga,
Hai vino, slugă bună.

Cu bucurie să-i pot arăta.
Cu mâinile tot ce-am muncit.
Stăpânul mult se va bucura.
Că robul Lui n-a risipit!