Tu mă vedeai biruitor în luptă,
Când până și vrăjmașul mi-l iubeam,
Cu inima de lumea asta ruptă...
Priveai la chipul meu – Îți semănam...

Tu mă vedeai și încolțit de ură,
Când șarpele-mi lăsase din venin,
Pe vasul meu de preț bucăți de zgură
Și-adânc în mine-al Duhului suspin...

Tu mă vedeai zâmbind cu-același zâmbet
Molipsitor, nebun, îndrăgostit... !
Și bucuria pasului din umblet,
Mai mare, mai voios, mai fericit... !

Tu mă vedeai și trist pe-a vieții cale...
Și cine-ar vrea la Tine să mai vină,
Când de atâta vreme ia amploare
Un fenomen – ”Depresia creștină”... ?

Tu mă vedeai vorbind doar despre Tine,
Când buzele mi-erau neobosite,
Despre nădejdea veacului ce vine,
Cu frumuseți de om nebănuite...

Tu mă vedeai când Te durea tăcerea... –
Durea cât am putut să fiu de laș,
De slab... de parcă n-am primit Puterea
Ca Petru, ca ai mei înaintași...

Tu mă vedeai plângând de-a Ta iubire,
Curgând pe-obrazu-mi lacrime de har,
De dor să fiu ’n-a sfinților oștire,
De drag să-Ți cânt pe marea de cristal... !

Tu mă vedeai uitând că Te întorci
În vălmășeala vieții blestemată...
Și-ai fi tânjit o lacrimă să-mi storci,
Dar inima mi se făcuse piatră...

Tu mă vedeai pe munte, chiar pe culme,
Căci n-ai lăsat ființa mea să cadă... !
Tu mă vedeai... și mă vedea o lume –
Lumina n-are cum să nu se vadă... !

Tu mă vedeai și-acolo-n odăiță,
Când capul să-l țin sus nu mai puteam...
Când Te strigam să vii din suferință
Sau când, șoptit, ca Ana Îți vorbeam...


Tu mă vedeai atunci... Mă vezi și-acum,
Chiar și atunci când îmi păstrezi tăcere...
Copil bogat, jucându-se în scrum,
Uitând ce poate Tata să-i ofere...

Ostaș rănit, luptând lupta cea bună,
Înaintând cu răni ce-amarnic dor...
Dar vocea Ta așa duios răsună... :
”Rămân al tău Suprem Vindecător!”

Un om cu slăbiciuni și cu defecte
Iubit de-un Dumnezeu desăvârșit,
Ce toate le preschimbă în perfecte,
Prin sângele de Miel neprețuit...


Doar ochii Tăi mă văd cum sunt preabine –
Și gândul și simțirea îmi privești...
Eu unde aș putea să fug de Tine,
Când Tu la mine-n piept sălășluiești... ?

Amin.