Ți-aș spune-atât de multe... dar nu știu cum să-Ți spun
Sau poate nu știu ce... sau poate n-am putere...
Sunt copleșit de gânduri ce parcă mă răpun...
Privește-mă în suflet... ! Citește-a mea tăcere...

În mine e furtună – Mi-e greu să Te aud.
De-aceea taci acuma și-alegi să mă privești... ?
În ochii Tăi – oceane de dragoste – m-afund... –
Te rog... mi-e drag abisul... să nu mă mai trezești... !

Gustând o clipă dulce a bolților senine,
Mă-ntorc la realitatea de-aici, dezamăgit...
Învăluie-mă veșnic și-ascunde-mă în Tine,
Tu – Vis al veșniciei frumos și împlinit... !

Amin.