”Vino, Doamne Isuse,
Și ia-mă pe brațele Tale!” –
Te strigă în doruri nespuse
Mireasa pribeagă din vale...

Din valea de neguri adâncă
Spre-abis ce coboară mereu...
Și parcă se-ntunecă încă...
Și parcă întruna-i mai greu...

E greu într-o lume a nopții,
Când unde te-ntorci numai umbre,
Ca David prin văile morții,
Prin clipele grele și sumbre...

Un gând o mai ține-n picioare...
Un vis ce va fi împlinit...
Un dor de acea sărbătoare
În cerul sublim, strălucit...

De-o clipă curată și dulce
Cu Mirele Dragostei sfânt,
Când El o va lua și-o va duce
Să uite de-amarul Pământ...


La nunta din scumpa vecie
Durerile toate-s apuse...
Dar astăzi durerea e vie –
Te rog... Vino, Doamne Isuse... !

Amin.