O, dragostea mea-mamă, eu te-am primit copil
când Sfânta Cincizecime m-a pogorât din soare
și sufletul de aur mi-a dat, făcându-mi-l
să umble printre îngeri, să cânte la izvoare.

Și dragostea mea-soră, eu te-am primit prin har
într-un pahar de apă dintr-o cerească Mână
iar harfa mea de aur mi-ai prefăcut-o jar
'nălțând-o lângă Soare... și-acolo să rămână.

N-am fost erou, dar vouă v-am dat viața mea,
luptând ca să vă apăr de orice vijelie.
Tot aurul din sânge și tot ce am v-aș da
să-mi creșteți fericite în rod și curăție.

De-atâtea ori în flăcări m-am zvârcolit gemând,
prin ziduri, printre fiare sau printre morți grămadă,
dar inima de aur la voi mi-a fost luptând,
odată fericite în ceruri să vă vadă.

O, cele două sfinte iubiri din viața mea,
iubirea mea de soare, iubirea mea de lună,
răsplata mea de aur - și vecii după ea -
eu nici nu vă vreau altfel
ci numai împreună!