Eu nu pot să mă bucur
De-a lumii bucurie,
Căci doare și-i amară...
De ea aș fi străpuns...
Dar sufletul mi-l satur
De bucuria vie –
Doar ea îmi e comoară...
Doar ea îmi e de-ajuns... !

Nu poate să m-aline
O mână înspinată –
În ea e doar durere,
Când mă atinge greu...
E palmă de suspine...
Plăcere vinovată...
Plăcerea vieții mele
Rămâne Dumnezeu... !

Și când Îl simt că este
În viața mea pustie
Se face primăvară –
Mă face să-nfloresc...
Să știu că mă iubește
Cu o iubire vie
E bucurie rară...
Și cum să nu-L iubesc... ?

Amin.