Când întristarea-i multă …

Când întristarea-i multă şi Liniştea e dusă,
Ne dă, de vrei, o, Doamne, un Zâmbet Luminos!
Când Visu-i amintire şi-Odihna ni-e apusă,
Redă-ne, ca-n poveste, Povaţa lui Cristos,

Și pune-ne Speranţa, la locul Ei, cu Milă,
Aşa cum, din vechime, Tu ne-ai trimis-o-n Dar!
Ne du departe chinul si Soarta dificilă,
Făcându-ne mai Veseli şi doritori de Har,

Mai Buni în toate cele, mai plini de Energie
Și Ȋnţelepţi în traiul ce Tu ni l-ai Menit!
Am vrea un pic de Pace şi-un strop de Omenie,
Spre-a fi în Lumea noastră, Izvor neprihănit!