Pe o ploaie mătăsoasă
De cenușă și sudoare
Pe pământul ce păstrase
Doar o singură cărare
Într-o lume fără case...
Șerpuit pe lângă munte
Și îngustă cât să meargă
Toți în șir doar unu-n frunte
Ultimul pașii să șteargă...
Căci rămase numai frica
Să domnească peste tot
Tot pământul e nimica
După-acel potop de foc...
Foc, pucioasă, piatră mare
Sânge, lacrimi numai moarte
Toată lumea-n alergare
A venit timpul din Carte...
Ce-a rămas? ... Ce va rămâne
Cum vom fi, unde vom merge
Peste tot numai ruine
Lacrima cine ne-o șterge...
Auzim numai de crime
Lege nu mai e demult
Ne-om ascunde n-avem unde
Tot pământul este mut...
E o lume fumegândă
Arsă și uscată toată
Nici o lacrimă să plângă
Mila ochilor e moartă...
Ici și colo cenușii
Umblă oamenii agale
Printre morții arși de vii
În a Umbrei Morții Vale...
Își vor aminti curând
Că a fost Marea Chemare
Cum e fulgerul arzând
Dintr-o zare-n altă zare
Și-a luat Mielul Mireasa
Și-au fost trâmbițe, potire
Sus în Cer e gata Casa
Jos e focul peste fire
Și va fi o altă lume
Cu un Singur Domn în ea
Marea nu va face spume
Căci deasupra ei va sta
El Isus Hristos Mesia
În Împărăția Sa!
Și cei vii ce vor rămâne
Toți își vor pleca ființa
Vor rămâne fără pâine
De nu-i împlinesc voința
De un har și-o îndurare
Lumea Păcii va fi plină
De măreața Lui lucrare
Prin voința Lui divină! ...