Trecut-au patruzeci de zile
De la-nvierea Ta Isus,
Când, însoțit de-ai Tăi discipoli,
Din nou, spre Betania Te-ai dus.

Pe Muntele Măslinilor Părinte,
I-ai învățat... i-ai sfătuit,
Cu promisiuni și sfintele-Ți Cuvinte,
Pentru viitor i-ai pregătit!

I-ai învățat, și le-ai dat povață,
Pe toți i-ai binecuvântat...
Dar apoi, sub privirea lor mirată,
Încet... la Cer Te-ai înălțat!

Le-ai promis atunci, și coborârea
Puterii Sfinte peste ei,
Ca să-Ți fie martori în Iudeea,
Și pe-ntreg pământul să vestească ei,

Că nu e altă cale care duce-n sus,
Decât credința vie, în Jertfa Ta, Isus!
Căci viu este în veci, Cel care a spus:
„Eu voi fi cu voi, aici și în Cer sus!”

Ai fost aici, Ți-ai împlinit menirea
Și spre Țara de Lumină ai plecat...
Dar doi îngeri atuncia întrebară:
„Bărbati galileeni, de ce vă mai mirați?

Acest Isus pe care Îl privirăți,
Cum se înălța ușor la Cer,
Va reveni așa cum Îl văzurăți,
Va veni iar, în același fel!”
***
De-atunci Isus, Mireasa Te așteaptă,
Să vii, o Mire drag, din Cer! ...
Că e drept ce îngerii strigară,
Toate-aveau un scop, și toate au un țel!

Noi Te-așteptăm în orice ceas Stăpâne,
Știm că pe nori ai să vii,
Și transformați ne vei lua la Tine,
Chiar de-om fi morți, sau vom fi încă vii!

Mă-nchin cu reverență, Ție, drag Isuse,
Și-aștept venirea Ta pe nori,
Ajută-mă să stau în așteptare,
Zi și noapte, cu același dor!

Să aud, când trâmbița răsună,
Ca să-Ți aduni al Tău popor,
Căci Tu mi-ai dat a Duhului arvună,
Să-Ți cânt în veci, cu îngerii în cor!